Azi n-am chef de filozofie, doar de ceva care trosnește frumos în tigaie. Șnițele și cartofi prăjiți — combinația perfectă între simplitate, grăsime și fericire.

Am scos carnea, am scos și uleiul… și m-am gândit: dacă totul ar merge în viață ca șnițelul în pesmet, ar fi prea frumos. Dar nu, unii oameni se lipesc de tine fără să fie crocanți deloc.

Pisica se uită de pe scaun, atentă. Ea e controlul calității. Dacă scot primul șnițel și nu primește și ea o bucățică, îmi face audit nocturn.

Cartofii sfârâie, bucătăria miroase a weekend, iar eu mă simt ca un bucătar cu misiune secretă: să nu ard nimic și să las farfuria curată.