Sâmbătă dimineață.
Teoretic, ziua aia sfântă când nu mai suni alarma, nu mai pornești laptopul și poți dormi cât vrei. Practic… realitatea râde în fața ta.

Sub plapumă e cald, moale, totul e perfect. Pisica toarce fericită lângă tine, atmosfera e de vis. Doar tu, liniștea și promisiunea unei dimineți fără griji.

Dar universul are alte planuri.

Deodată — BUM!
Vecina trântește o ușă de dulap cu forța unui antrenament de CrossFit. Probabil caută o cană. Sau poate exersează pentru Campionatul Mondial de Zgomot Matinal.

Încerci să te întorci pe partea cealaltă, dar deja începe orchestra:
scaune de lemn care harjaie pe parchet, sunetul acela ascuțit care îți zgârie sufletul și somnul.
Pisica deschide un ochi, se uită urât, apoi se duce să caute un loc mai liniștit — probabil în alt bloc.

Îți spui că poate e doar o scurtă sesiune de reorganizare. Greșit.
După cinci minute, exact când reușești să adormi din nou, se aude bormașina.
Nu una timidă, de amator. Nu.
Un sunet hotărât, adânc, de profesionist în găurit pereți.

Te ridici ușor, cu privirea unui om care și-a pierdut credința în weekenduri. Cafeaua nici n-a apucat să se răcească, dar tu deja ai vibe de luni.

Pisica te privește cu ochi mari, speriați de zgomot. O mângâi și-i spui: „Lasă, Yuky, mai dormim în altă viață.”

Te așezi pe canapea, aprinzi televizorul doar pentru a descoperi că la toate posturile rulează reclame.
Weekend frumos, zici tu ironic, în timp ce vecina mai trântește o ușă — probabil în semn de final apoteotic.

Și, cum altfel, totul se încheie cu o concluzie logică:

dacă nu poți dormi, măcar scrii despre asta.